Gânduri de adolescent...

Gânduri de adolescent pentru  Ziua Copilului. Despre minunea copilăriei, frumuseţe adevărată, pace şi înţelegere  între oameni.

Pictor de suflete

Alexandra Iuoraş, cls. a VII-a C

http://api.ning.com/files/

,, Pictează-mi o dorință pe cerul de catifea!” mi-a șoptit o stea, in timp ce veghea deasupra sufletului meu. Ce infantil! Nici măcar pictorii nu ar putea folosi bolta cerească pentru așa ceva. ,, Văzduhul e o pânză prea gingașă pentru o dorință de mare amploare!” i-am răspuns sferei de lumină, ignorând stăruința de care dădea dovadă.
Totuși, acum sunt pregătită. Azi voi picta, însă creația mea nu se va transforma într-un tablou. Sufletele sunt prea complexe pentru a fi schițate. Trebuie învățate ele însele să fie o operă de artă. Din acest motiv, nu îmi voi folosi culorile pigmentate pentru a le da viață. Dimpotrivă, voi folosi praf de sentimente și stropi încărcați de lumina speranței.

În sfârșit, visul meu devine realitate. Mereu am vrut să schimb lumea, mentalitatea, universul. Suntem cu toții niște piese dintr-un mecanism plin de ură, într-un joc de șah în care nu se mai respectă nicio regulă. Nimeni nu mai zâmbește. Nimeni nu face niciun gest frumos. Străzile devin din ce în ce mai monotone, mai pustii. Ne izolăm de oameni, dar și de propria ființă. Trăim doar pentru a supraviețui.

 

Da, aceasta este dorința mea, dorința unui copil care, dintr-o dată, își folosește pensula de la orele de desen pentru a făuri o nouă lume. Și toate acestea sub îndrumarea unei stele, în îmbrățișarea luminii ei.

 

Sufletele trebuie să trăiască în armonie, indiferent de pigmentul corpului în care au fost așezate, indiferent de locul din care provin. Trebuie să fie unice prin iubirea de care dau dovadă, să nu apuce pe calea greșită. Totuși, dacă se va întâmpla acest lucru, voi fi pregătită să le retușez personalitatea căci, un artist, niciodată nu își neglijează capodoperele, iar eu voi fi tolerantă. Greșelile lor le vor face bine. Eu va trebui doar să am răbdare. Fiind copil, e greu să fac asta, mai ales când am atât de multă energie și nerăbdare în inimă!

 

Nu vreau să mă dau bătută, să renunț la o posibilă prietenie între mine și alte ființe străine, diferite ca aspect, dar pline de căldură în interior. Vreau să ajung să îmi cunosc operele de artă. Să vorbim. Să ne împletim caracterele și să formăm un întreg.

 

Zilele trec, iar eu, ei bine, fac același lucru: îmi așez șevaletul alături și dau viață unor noi oameni, unei familii, unei generații, unui popor, unui univers.

  

Am uitat de mine. Dorința este mult mai importantă. Dacă mă voi simți străină în lumea pe care o consider acum un ideal? Poate persoana mea să fure puțină fericire? Probabil că nu. Voi trăi cu satisfacția că am creat pace pentru toți oamenii, pentru toate sufletele care, cândva, erau abandonate.

 

http://www.flashcoo.com/paint

O stea îmi apare în față. Radiază. Își împrăștie razele de lumină în întreaga încăpere plină de ceea ce am realizat în tot acest timp. Jocul de nuanțe mă copleșește. Sunt capturată. Duios, sunt luată  de lângă lumea pe care am încercat să o înfăptuiesc. Ajung în adâncul unei galaxii. E liniște. Prea liniște. Și tăcerea aceasta apăsătoare...

 

Totuși, un ecou prelung se aude din direcția astrului:

 ,, Ți-am cerut să exprimi o dorință. Tu mi-ai pictat un întreg univers.”