Grădina
Zmeilor
George Secaș, cls. a VI-a C
Mărturisesc că, de când am auzit despre acest loc,
mi-am dorit foarte mult să ajung acolo. Dorința mi s-a împlinit weekend-ul
trecut.
Am pornit dimineața echipați de drumeție, cu
familia. Am avut noroc! Drumul n-a fost foarte aglomerat, așa că, în
aproximativ o oră, am ajuns la destinație. Am găsit acolo un peisaj de poveste,
o aglomerație de stânci, cu denumiri ciudate, crescute parcă din pământ. Ele au
fost modelate de apă și de vânt. Una din legende spune că o fată îndrăgostită
de un soldat a fost blestemată de mama ei vitregă, care nu a acceptat dragostea
lor, să se prefacă în stană de piatră (stânca ,,Fata Cătănii")
Excursia a fost fascinantă în adevăratul sens al
cuvântului!!! Pe lângă animale spectaculoase, acest loc m-a uimit cu peisajele
sale superbe și cu stâncile lui care parcă te ispitesc să te urci pe ele.
Într-un fel, ele îmi aminteau de unul dintre cele mai frumoase locuri vizitate
de mine vreodată: Meteora.
Stâncile se ridicau semețe în fața mea,
inspirându-mi teamă și uimire. Plimbându-mă printre ele, am descoperit că
frumoasa grădină a Raiului -nu a zmeilor- are multe taine care așteaptă să fie
deslușite! Aștept cu nerăbdare să vizitați și voi această grădină ascunsă de
ochii lumii și să-mi împărtășiți impresiile și sentimentele stârnite de secretele
acestui loc minunat!!
Pentru a vă
convinge, am adăugat textului niște
fotografii realizate cu multă pricepere - spun eu - de Nicu Popan, unchiul meu.
