7 noiembrie 2023

Natură și prietenie


În excursie la Grădina Zmeilor și Porolissum

Într-o zi din săptămâna ,,Școala altfel " am fost cu colegii mei din clasa 5D și doamna dirigintă la Grădina Zmeilor. Drumul a fost lung .Când am ajuns, am facut o mică pauză și după aceea a început călătoria.

       

Am intrat cu toții in pădure. Am mers o vreme pe o potecă acoperită cu frunze colorate până la un foișor de unde se vedea o priveliște foarte frumoasă . 

                            

Acum traseul era puțin mai dificil . Trebuia să avem grijă să nu alunecăm și să nu ne grăbim.  Noi urmăream traseul care era marcat cu un cerc roșu. La coborâre, pe o pantă mai dificilă, ne-am ajutat unul pe celălalt și am avut grijă de cei din jur. Doamna dirigintă a fost foarte mândră de noi!

După ceva timp a început să plouă, dar, din fericire ploaia nu a durat mult.  Am văzut o peșteră mare. A fost interesant să intrăm in ea. Apoi, înaintând pe traseu, am văzut cu toții niste ,,Zmei " . Acești Zmei erau de fapt niste pietre gigantice. Ele s-au format în milioane de ani și erau spectaculoase.  Când le-am văzut, unii dintre noi, inclusiv eu, am început să ne cățărăm pe ele. Era foarte amuzant. Mai aveam puțin de mers până ajungeam înapoi la autocar. Priveliștile erau foarte frumoase . Dacă ar trebui sa dau o notă peisajului, aș da 10, cu siguranță. Din fericire poteca nu era alunecoasă și ne-am putut bucura de o drumeție minunată.





Când am ajuns din nou la autocar ne-am cumpărat plăcinte de la un mic stand de lângă. Plăcintele Zmeilor!

Apoi am mers la Porolissum, nu departe de Zalău, în județul Sălaj. Acolo am văzut ruinele unui castru roman: multe case, clădiri militare, turnuri și chiar un amfiteatru. 

Știați că în anul 106 d.C., la începutul celui de-al doilea război împotriva dacilor, împăratul roman Traian a înființat un punct fortificat pe locul orașului, pentru a apăra principalul loc de trecere prin Munții Carpați? Acesta s-a dezvoltat mult apoi, devenind, în 124 , capitala provinciei romane Dacia Porolissensis.


Când am ajuns in amfiteatru am stat acolo să ne jucăm. A venit cu noi și o fostă elevă a doamnei diriginte,  Didi. Ea ne-a arătat diferite jocuri cum ar fi  Ninja, unde trebuia să atingi pe cineva pe mână și să te ferești.  În alt joc, în echipe, trebuia să “furăm” o sticlă de apă fie ducându-ne în cârcă unul pe altul, fie transportându-ne cu “scăunelul”. A fost distracție pe cinste! Am jucat și ,,Capra", un joc al copilăriei și mulți dintre noi, care nu știam jocul, au reușit să o sară totuși, cu ajutorul colegilor.

 





După aceea, ne-am întors la autocar și apoi acasă. A fost o experiență minunată și amuzantă, pe care nu am să o uit niciodată.

Amalia Mihăilă, clasa 5D



Jurnal de Școală Altfel




22 octombrie 2023, Cluj-Napoca

Duminică. Ora 6 dimineața. În parcarea slab luminată nu încapi de mașini, autocar și oameni înghesuiți pe lângă bagaje. În autocar domnește entuziasmul plecării în excursie. Peste 40 de copii și profesori freamătă nerăbdători să înceapă aventura spre Budapesta, Bratislava și Praga. În jurul autocarului, cel puțin 40 de perechi de ochi și tot atâtea mâini ne spun să fim atenți, să fim cuminți, dar să ne și distrăm.

Am pornit ușor, plini de încântare, în excursia care marca începutul Săptămânii „Școala Altfel”. Știam că o să ne simțim bine alături de colegii care deja ne erau prieteni, că ne vom împrieteni cu ceilalți, că vom vizita locuri pline de istorie, că ne vom distra, că vom învăța lucruri extrem de interesante și că vom cunoaște culturi diferite, în cele patru zile ale excursiei pe care o așteptam de la începutul anului școlar.





22 octombrie 2023, Budapesta

Am călătorit aproape 8 ore, până când am ajuns, spre amiază, în orașul tăiat în două de Dunăre. Budapesta era prima noastră mare oprire. Nu simțeam oboseala. Vedeam cum de o parte și de alta a fluviului se întindeau parcă două orașe complet diferite: unul vechi, cu clădiri istorice, therme romane și monumente impunătoare, celălalt modern, actual, dar ambele pline de viață. Am făcut un mic tur și ne-am oprit în Piața Eroilor, inclusă în patrimoniul UNESCO, pentru o scurtă plimbare prin Parcul Orașului și pe Bulevadrul Andrassy, alt monument UNESCO. Am văzut Bastionul Pescarilor, Castelul Buda, apoi ne-am îndreptat către hotelul primitor, curat și comod care ne-a găzduit în prima noapte. Începeam să simțim puțin oboseala, dar aceasta a dispărut după cină, când ne-am dorit, din nou, să petrecem împreună.

23 octombrie 2023, Bratislava

Cea de-a doua zi ne-a adus o nouă călătorie. Dis-de-dimineață am pornit din Budapesta spre Bratislava, urmând firul Dunării. Capitala Slovaciei este un oraș cochet și micuț, pe care nu îl mai văzusem și care ne-a încântat cu frumusețea lui. Am mers spre centrul orașului vechi, unde am vizitat puțin, iar apoi am avut timp liber pentru a mânca și a admira clădirile luminoase, Poarta lui Mihail și celebrele statui din bronz care dau un famec special orașului: Kumil, omul care iese din canal, soldatul care se odihnește pe o bancă și despre care se spune că ar fi chiar Napoleon. Ne-am bucurat de atmosfera unui oraș istoric și, totuși, modern, relaxat și liniștit. Reluând călătoria, am plecat spre Praga. Am ajuns seara târziu, înfometați și obosiți.

                     

24 octombrie 2023, Praga

În următoarea dimineață, aventura a reînceput cu Castelul din Praga, apoi din nou cu Orașul Vechi, dar de data aceasta din Praga, ziua terminându-se cu vizite la muzee celebre: Muzeul Figurilor de Ceară „Madame Tussauds”, unde ne-am simțit înconjurați de figuri celebre,  Muzeul Torturii, în care am putut vedea instrumentele de tortură ale diferitelor perioade istorice și Muzeul Iluziilor, care ne-a fascinat cu ineditul științei.

În ultima seară, înainte de culcare, doamnele profesoare ne-au felicitat pentru că am fost foarte cuminți și, drept răsplată, în drum spre casă, ne-am oprit din nou în Bratislava, de data aceasta pentru cumpărături.

 25 octombrie 2023, acasă

Am ajuns acasă după miezul nopții, obosiți, dar fericiți, pentru că, sub îndrumarea doamnelor profesoare Gabriela Pop, Daniela Cistelecan, Mariana Brad, Carmen Prigoană și Elisabeta Boca, am avut cu adevărat parte de o Școală Altfel.

Patricia Irimieș, clasa a VII-a D

1 noiembrie 2023

Călătorind prin Maramureș



În dimineața primei zile plecarea cu autocarul, era aproximativ ora 5 jumate dimineața. Chiar dacă a fost devreme, nu după mult timp, pe la ora 8, distracția a început. Atmosfera era veselă. Unii cântam, alții povesteam, ne uitam la filme, râdeam sau chiar dormeam.  




În drum spre cazare, ne-am oprit întâi la celebra mocăniță. Era neașteptat de fascinantă. Colorată simplu, dar și simplitatea avea farmecul ei. Când scotea fum era ca în filmele vechi. Ca un nor care se înalță la cer. Tabloul pictat de munții care ne înconjurau era unic, de nemaivăzut. Copacii îmbrăcați în veșminte de culori calde și blânde. Printre ei se iveau mici și rare fracțiuni de stâncă pe care bătea oblic razele soarelui. Drumul era în profunzime urmat de un râu turcoaz transparent. Totul se acorda perfect cromatic. Pe drum am avut și un mic discurs despre mocăniță, dar nu a durat mai mult de cinci minute. Fiecare ne-am petrecut timpul în felul nostru, dar majoritatea povesteam și admiram peisajul. În drumul său a făcut doua opriri, una pentru a lua o gustare, iar a doua, cea mai importantă, ne-a oferit privilegiul să facem un mic traseu sau să luam o masă copioasă privind la alegere un mic spectacol de dans popular susținut de două perechi de dansatori. De asemenea acolo se afla un mic muzeu și o moară de apă. La întoarcere comunicam de pe un geam al mocăniței la altul, a fost tare amuzant.



Ne-am continuat drumul spre mănăstirea Bârsana, iar după spre cazare. Am ajuns acolo la începutul apunerii soarelui. Totul era atât de relaxant. Nu era o mănăstire ca oricare alta. Se afla la altitudine. De acolo puteam vedea văi  cu case și copaci.  Avea o grădină imensă cu felurite și multicolore flori. În acel spațiu erau construite trei case și pe lângă ele, o mănăstire și un mic muzeu. Era de-a dreptul splendid. În acea oră de stat acolo, fiecare a făcut ce a dorit, s-a plimbat, a vizitat muzeul, s-a rugat, a pus lumânări, și-a cumpărat suveniruri sau a stat pe banca relaxându-se în atmosfera calmă pe care o dădea mănăstirea. 

A fost o zi grozavă, plină de distracție! 

A doua zi am vizitat Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței anticomuniste de la Sighet şi am rămas uimit la ce orori au fost supuși acei oameni.

După aceea, am mers la Cimitirul Vesel de la Săpânța, un loc foarte amuzant și, deși era un cimitir, era plin de viață. Mi-a rămas întipărit în minte un mesaj scris pe o cruce :„Sub această cruce  grea , zace biata soacră-mea , trei zile de mai trăia , zăceam eu și citea ea”.

 

Mai târziu am vizitat Planetariul de la Baia Mare, unde am fost impresionat de tehnologia cu care s-a proiectat un cer pe tavanul în forma unei jumătăți de sfere goale pe interior .


În a treia și ultima zi am vizitat Casa Memorială „George Coșbuc” unde am văzut patul, hainele și multe alte lucruri deținute de poetul român .

După câteva ore ne-am oprit la unul dintre cele șapte muzee dedicate scriitorului Liviu Rebreanu. Acolo am văzut biroul pe care a fost scris romanul „Ion”, casa părintească a autorului și carul lui Ion și al Anei (doi țărani care au inspirat personajele cu același nume), din roman.






Eu vă sugerez să vizitați aceste locuri, deoarece reprezintă o experiență inedită, plină de istorie şi de frumuseţe. 


Neagu Bogdan, clasa a V–a E

Bădilă Patricia, clasa a VII-a E