În dimineața primei
zile plecarea cu autocarul, era aproximativ ora 5 jumate dimineața. Chiar dacă
a fost devreme, nu după mult timp, pe la ora 8, distracția a început. Atmosfera
era veselă. Unii cântam, alții povesteam, ne uitam la filme, râdeam sau chiar
dormeam.
În drum spre cazare,
ne-am oprit întâi la celebra mocăniță. Era neașteptat de fascinantă. Colorată
simplu, dar și simplitatea avea farmecul ei. Când scotea fum era ca în filmele
vechi. Ca un nor care se înalță la cer. Tabloul pictat de munții care ne
înconjurau era unic, de nemaivăzut. Copacii îmbrăcați în veșminte de culori
calde și blânde. Printre ei se iveau mici și rare fracțiuni de stâncă pe care
bătea oblic razele soarelui. Drumul era în profunzime urmat de un râu turcoaz
transparent. Totul se acorda perfect cromatic. Pe drum am avut și un mic
discurs despre mocăniță, dar nu a durat mai mult de cinci minute. Fiecare ne-am
petrecut timpul în felul nostru, dar majoritatea povesteam și admiram peisajul.
În drumul său a făcut doua opriri, una pentru a lua o gustare, iar a doua, cea
mai importantă, ne-a oferit privilegiul să facem un mic traseu sau să luam o
masă copioasă privind la alegere un mic spectacol de dans popular susținut de
două perechi de dansatori. De asemenea acolo se afla un mic muzeu și o moară de
apă. La întoarcere comunicam de pe un geam al mocăniței la altul, a fost tare
amuzant.
Ne-am continuat
drumul spre mănăstirea Bârsana, iar după spre cazare. Am ajuns acolo la
începutul apunerii soarelui. Totul era atât de relaxant. Nu era o mănăstire ca
oricare alta. Se afla la altitudine. De acolo puteam vedea văi cu case și copaci. Avea o grădină imensă cu felurite și
multicolore flori. În acel spațiu erau construite trei case și pe lângă ele, o
mănăstire și un mic muzeu. Era de-a dreptul splendid. În acea oră de stat
acolo, fiecare a făcut ce a dorit, s-a plimbat, a vizitat muzeul, s-a rugat, a
pus lumânări, și-a cumpărat suveniruri sau a stat pe banca relaxându-se în
atmosfera calmă pe care o dădea mănăstirea.
A fost o zi grozavă,
plină de distracție!
A doua zi am vizitat Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței
anticomuniste de la Sighet şi am rămas uimit la ce orori au fost supuși acei
oameni.
După aceea, am mers la Cimitirul Vesel de la Săpânța, un loc foarte amuzant
și, deși era un cimitir, era plin de viață. Mi-a rămas întipărit în minte un
mesaj scris pe o cruce :„Sub această cruce grea , zace biata
soacră-mea , trei zile de mai trăia , zăceam eu și citea ea”.
Mai târziu am vizitat Planetariul de la Baia Mare, unde am fost impresionat
de tehnologia cu care s-a proiectat un cer pe tavanul în forma unei jumătăți de
sfere goale pe interior .
În a treia și ultima zi am vizitat Casa Memorială „George Coșbuc” unde am
văzut patul, hainele și multe alte lucruri deținute de poetul român .
După câteva ore ne-am oprit la unul dintre cele șapte muzee dedicate
scriitorului Liviu Rebreanu. Acolo am văzut biroul pe care a fost scris romanul
„Ion”, casa părintească a autorului și carul lui Ion și al Anei (doi țărani
care au inspirat personajele cu același nume), din roman.
Eu vă sugerez să vizitați aceste locuri, deoarece reprezintă o experiență
inedită, plină de istorie şi de frumuseţe.
Neagu Bogdan, clasa a V–a E
Bădilă Patricia, clasa a VII-a E
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul dvs.