Natură și prietenie

În excursie la Grădina Zmeilor și Porolissum

Într-o zi din săptămâna ,,Școala altfel " am fost cu colegii mei din clasa 5D și doamna dirigintă la Grădina Zmeilor. Drumul a fost lung .Când am ajuns, am facut o mică pauză și după aceea a început călătoria.

       

Am intrat cu toții in pădure. Am mers o vreme pe o potecă acoperită cu frunze colorate până la un foișor de unde se vedea o priveliște foarte frumoasă . 

                            

Acum traseul era puțin mai dificil . Trebuia să avem grijă să nu alunecăm și să nu ne grăbim.  Noi urmăream traseul care era marcat cu un cerc roșu. La coborâre, pe o pantă mai dificilă, ne-am ajutat unul pe celălalt și am avut grijă de cei din jur. Doamna dirigintă a fost foarte mândră de noi!

După ceva timp a început să plouă, dar, din fericire ploaia nu a durat mult.  Am văzut o peșteră mare. A fost interesant să intrăm in ea. Apoi, înaintând pe traseu, am văzut cu toții niste ,,Zmei " . Acești Zmei erau de fapt niste pietre gigantice. Ele s-au format în milioane de ani și erau spectaculoase.  Când le-am văzut, unii dintre noi, inclusiv eu, am început să ne cățărăm pe ele. Era foarte amuzant. Mai aveam puțin de mers până ajungeam înapoi la autocar. Priveliștile erau foarte frumoase . Dacă ar trebui sa dau o notă peisajului, aș da 10, cu siguranță. Din fericire poteca nu era alunecoasă și ne-am putut bucura de o drumeție minunată.

Când am ajuns din nou la autocar ne-am cumpărat plăcinte de la un mic stand de lângă. Plăcintele Zmeilor!

Apoi am mers la Porolissum, nu departe de Zalău, în județul Sălaj. Acolo am văzut ruinele unui castru roman: multe case, clădiri militare, turnuri și chiar un amfiteatru. 

Știați că în anul 106 d.C., la începutul celui de-al doilea război împotriva dacilor, împăratul roman Traian a înființat un punct fortificat pe locul orașului, pentru a apăra principalul loc de trecere prin Munții Carpați? Acesta s-a dezvoltat mult apoi, devenind, în 124 , capitala provinciei romane Dacia Porolissensis.

Când am ajuns in amfiteatru am stat acolo să ne jucăm. A venit cu noi și o fostă elevă a doamnei diriginte,  Didi. Ea ne-a arătat diferite jocuri cum ar fi  Ninja, unde trebuia să atingi pe cineva pe mână și să te ferești.  În alt joc, în echipe, trebuia să “furăm” o sticlă de apă fie ducându-ne în cârcă unul pe altul, fie transportându-ne cu “scăunelul”. A fost distracție pe cinste! Am jucat și ,,Capra", un joc al copilăriei și mulți dintre noi, care nu știam jocul, au reușit să o sară totuși, cu ajutorul colegilor.

 

După aceea, ne-am întors la autocar și apoi acasă. A fost o experiență minunată și amuzantă, pe care nu am să o uit niciodată.

Amalia Mihăilă, clasa 5D