Cartea care m-a învățat
să zbor
Alexandra Iuoraş, cls. a VII-a C
Emoție. Neliniște. Fiori.
O cascadă eternă de emoții mă cuprinde atunci când privesc coperta lucioasă a
cărții mele de suflet. Ca de fiecare dată, un imbold îmi împinge degetul spre
subtitlul scris boldat: ,, Atingerea mea e putere'' . Ah, cât de sugestiv, câtă
încredere pot inspira câteva litere împrăștiate haotic, dar totuși atât de
ordonat! Deasupra lor, un titlu se întinde falnic, reușind să mă captiveze
pentru a mia oară. Un singur enunț, aparent simplu: ,,Spulberă-mă''. Niciodată
nu am înțeles cum simple cuvinte mă copleșesc atât de tare, cum mă străpung
prin cele mai inumane modalități. Tahereh Mafi trebuie să fi fost un păpușar al
literelor.
 |
|
|
Inspir adânc. Paginile
dansează printre degetele mele firave. Observ o mulțime de replici care îi
aparțin lui Juliette, protagonista cărții. Mintea îmi este brăzdată de ecouri
prelungi ale unor citate pe care, odinioară, le numeam ,,profunde'': ,,Când
oamenii mă ating, se întâmplă anumite lucruri. Lucruri rele. Lucruri fatale.'',
,,Vorbiți cu mine din când în când. Găsiți-mi un leac pentru aceste lacrimi, aș
vrea să respir cu adevărat pentru prima oară în viață.'' Acum, aceste fraze
sunt mai mult decât atât. Sunt întregi pasaje către propriile trăiri. Mereu am
considerat că o carte e un loc bun pentru evadarea minții. Ei bine, eu am ales
să mă pierd mai degrabă printre rândurile acestei opere, decât printre oamenii
stingheri. Mă ancorez în acțiune și las în urmă orice altă neliniște.
Deși fiecare părticică
din carte e unică, m-am atașat de câteva fraze care m-au sensibilizat: ,,Astăzi,
undeva, va fi o pasăre. Va fi albă,iar pe cap va avea dungi aurii precum o
coroană. Va zbura.''
Încărcătură emoțională a
întrecut orice limite. Ca de fiecare dată, mă las purtată de euforia momentului
și îmi întind, grațios, mâinile. Sunt eliberată din toate lanțurile grele ale
vieții. Plutesc într-un univers ideal și mă strecor prin fiecare pasaj. Cât de
mult preţuiesc această carte! E portalul meu spre libertate.
Astăzi, voi fi o pasăre.
Totuși, eu nu voi depinde de cer.
*Mulţumiri doamnei profesoare Doina Rad
