Hobbitul, de J.R.R Tolkien

George Secaș, cls. a VII-a C

Cartile dau culoare

                                                                                    

Am așteptat cu nerăbdare seara de sâmbătă, pentru că urma să ruleze pe PRO TV filmul ,,Hobbitul". Il văzusem încă de acum 2-3 ani mi-a plăcut mult. Pentru că nu am avut răbdare să aștept apariția următoarelor episoade ca să văd sfârșitul, am hotărât, atunci, să citesc cartea.

Spre surprinderea mea, cartea mi-a plăcut mai mult decât filmul. Acțiunea mi s-a părut mai spectaculoasă, peisajele erau descrise mai amănunțit, mai frumos, iar orcii și goblinii nu mi se păreau așa dezgustători: erau pur și simplu personaje rele și atât. Cartea a reușit să mă transpună mai ușor în lumea în care Bilbo Baggins, Gandalf the Grey și tovarășii lor gnomii au pornit într-o aventură de neuitat. Am fost mirat să văd că Smaug era mai puțin prezent în carte și Bătălia celor cinci armate s-a dus de fapt împotriva orcilor și goblinilor conduși de Azog Profanatorul. Sfârșitul cărții a fost, din păcate, același cu cel din film. :((

Vă recomand cu drag să citiți cartea. Este mai complexă decât filmul. Am revăzut prima parte din ,,Hobbitul" putin

altfel după ce am citit cartea. Mă simțeam acum ca și cum aș fi fost unul dintre tovarășii lui Bilbo. 

Celor care aveți curaj să citiți Tolkien :D, vǎ doresc lectură plăcută! Sunt sigur că Tolkien o să devină unul dintre preferații voștri!!!!!! 

Gânduri de adolescent…

Dimineață prematurǎ

Alexandra Iuoraș, cls. a VIII-a C

Pe cer încă mai străluceau câteva stele învinețite din puzderia de peste noapte. Era liniște și cerul răcoros și curat tremura alb peste dealurile de salcâmi înalți de la marginea satului. Roua grea a dimineții răscolea firișoarele uscățive ale ierbii, parcă vrând să le deranjeze somnul. Copacii osteniți tremurau la atingerea vântului răcoros, risipind în aer particule infinite de praf. Aleile pietruite râvneau după atingerea pașilor omenești. Nimeni, niciunde...

 Întreaga natură se supunea toamnei, fapt care tensiona profund atmosfera.

http://www.paintingsilove.com/

Urmele difuze de bumbac selenar împânzeau în continuare văzduhul obosit, deja obișnuit cu propriile insomnii. Abundența tăcerii îl neliniștea, făcându-l să își scuture, din când în când, picurii amenințători. Se săturase de atâta singurătate. Totuși, nimeni nu îi observa tristețea din spatele acelei tăceri eterne.

Un văl translucid s-a așternut în aerul umed, în semn de solidaritate. Întregul tablou plutea într-o mantie opacă de nesiguranță. Nu se mai întrezărea nicio umbră. Neliniștea tulbura din ce în ce mai tare natura debusolată. Ceața se juca, întețindu-se la fiecare murmur șovăielnic. Ce gest pueril...

În scurt timp, stratul dens se spulberă, lăsându-se dezmierdat de câteva raze palide. Natura începe să se trezească, dezmorțindu-se treptat. Peisajul se luminează odată cu răsăritul blând al unui soare difuz, sărac în culoare, dar suficient de puternic pentru a mai îmblânzi tabloul înfrigurat.

Abia acum începe dimineața.

Bătălia cărților

George Secaş, clasa a VII-a C

Pentru cei care nu ştiu încă, George Secaş a fost câştigătorul de anul trecut al titlului de “Cititorul anului”, în cadrul concursului organizat de Biblioteca Judeţeană. Anul acesta, ne spune despre experienţa de membru al juriului, în cadrul aceluiaşi concurs.... Felicitări!!!

Acum câteva zile am participat la concursul ,,Bătălia Cărților”, dar nu am fost unul dintre concurenți, ci am fost chiar un membru al juriului! Și am de gând să vă povestesc cum a fost.

Când am ajuns acolo am fost deosebit de încântat să văd că un alt membru al juriului a fost domnul Florin Bican, scriitor clujan (a scris cartea ,,Și v-am spus povestea așa” o carte pe care eu am citit-o acum un an datorită doamnei diriginte Gabriela Pop).

Concursul mi s-a părut mai puțin animat decât cel de anul trecut. Concurenții au fost mai puțini, mai plini de emoții și ceva mai tăcuți decât noi, cei de anul trecut. Pledoariile lor, în schimb, au fost mai aproape de tema concursului-  ,,convinge-mă să citesc”. Au fost câteva discursuri foarte originale. Juriul din care am făcut parte a avut o misiune grea: trebuia să aleagă între nouă concurenți sensibil egali.

Cea mai dezbătută carte a fost ,,Darul lui Jonas” de Lois Lowry. A fost aleasă cartea anului la categoria 11-13 ani. Este o carte despre o lume alb-negru, în care eroul principal nu își găsește locul. Îi lipsesc culorile, adică sentimenele, opțiunile, alegerile. Ceea ce, din punctul meu de vedere salvează această carte este finalul ei: acolo noi, cititorii putem în sfârșit să alegem ceea ce se întâmplă cu Jonas. V-o recomand din suflet celor care nu ați citit-o încă.

Să trecem la concursul nostru. Juriul a fost aproape in unanimitate de acord că premiul cel mare se cuvenea unei fetițe sensibile, probabil o viitoare scriitoare, pe numele ei Mara Torge, care a ales să ne reprezinte universul cărții  ,,Darul lui Jonas” cu ajutorul unor cărți de joc foarte sugestive de la jocul ,,Dix-it”

Am fost întrebat de care parte a baricadei mi-a fost mai ușor: în juriu sau ca și concurent. Am răspuns că îmi este mai ușor să aleg o carte din zece decât un concurent din nouă, 

Mi-aș dori să repet experiența concursului, ca și concurent. îmi place să citesc. Iubesc cărțile și lumea pe care o prezintă fiecare dintre ele. Îmi plac provocările, deci mi-ar plăcea să particip la dezbaterile legate de cărțile citite, alături de cât mai mulți dintre voi.

Am să închei spunând un lucru pe care l-am învățat în acest concurs și care în cazul meu s-a adeverit: citiți, pentru că ,, LECTURA TE FACE ÎNVINGĂTOR!”