Da, dar nu doar o tema!! O luare de poziție! Atitudine civică
pură! Atitudine care, asumată și multiplicată, ar putea schimba lumea!
Alexia Dezmirean, clasa a VII-a D: Discriminarea în rândul copiilor
Poate că unii dintre voi
nu ştiţi ce este aceasta, ,, discriminare’’ sau chiar dacă ştiţi nu vă gândiţi
că se manifestă şi în rândul copiilor. Discriminarea nu este altceva decât încălcarea dreptului la egalitate, iar
acest drept este cel mai des încălcat în şcoli. Multe idei pot duce la aceasta,
dar cea mai des întâlnită manifestare este INTOLERANŢA. Nu contează dacă are
altă culoare a pielii sau e de altă religie, dacă are un handicap saue ste de altă etnie. Din păcate, foarte mulţi elevi din ziua de azi nu pot
accepta elevii diferiţi. Am să vă ofer un exemplu concret, întâlnit în propria
mea şcoală, chiar clasă.
|
http://interactioninstitute.org |
În clasa noastră este o fetiţă cu
o deficienţă mentală, numele ei e nesemnificativ. Ea din păcate, nu are
gândirea la fel de dezvoltată ca si noi, dar asta nu înseamnă că nu e şi ea un
copil, la fel ca noi toţi. Din cauza
problemelor , profesorii încearcă să o trateze altfel : teste diferenţiate,
teme diferite, ajutor suplimentar pentru
a progresa cât mai mult. E o fetiţă deosebită, cu un suflet mare şi care, dacă
ar putea, ar ajuta pe toată lumea. Însă, din păcate, colegii nu gândesc acelaşi
lucru despre ea. Tot mai des aud
aceleaşi întrebări : ,, De ce ea primeşte teste diferite?’’ ,, De ce temele ei
sunt mai uşoare?’’ ,, De ce face parte din clasa noastră?’’ Intrebarea cea din
urmă mă deranjează profund şi doresc să le răspund personal, doar printr-o
simplă întrebare. V-aţi gândit măcar puţin că şi ea este un copil? Că şi pe ea
o doare batjocura şi vorbele grele aruncate la adresa ei? Puneţi-vă măcar un
minut în locul ei, e frustrant, nu?
Mereu o socotiţi vinovată pentru orice, chiar şi atunci când nu a făcut
nimic. De ce, pentru că e diferită? Când
îi vorbiţi, mai mult o jigniţi, o priviţi cu ură, ca şi cum v-ar fi greşit
ceva. De ce oare, îi sunteţi cu ceva superiori? Credeţi că, fiind sănătoşi
trupeşte, sunteţi perfecţi?
Stau cu această colegă în bancă din clasa
întâi, la îndrumarea mamei. Nici eu nu am vrut să stau la început cu ea, dar
timpul mi-a schimbat viziunea şi mi-am dorit să o ajut. În toti aceşti ani am
descoperit copilul din interiorul ei, sufletul blând ce stă închis în ea. E
retrasă şi mai tot timpul necăjită. V-aţi gândit că, poate, cuvintele dor mai
tare decât o palmă? V-aţi gândit că şi copiii cu probleme trebuie integraţi în
societate? Au şi ei dreptul la EGALITATE. Vă rog mult, gânditi-vă de două ori
înainte de a lua în râs pe cineva sau de a-l eticheta. Nu cunoaşteţi problemele
din spatele imaginii şi nici povestea sa de viaţă. Copilul mai plinuţ, de care voi râdeţi mai
mereu, poate are o problemă de sănătate, iar voi l-aţi etichetat ca fiind
,,mâncăcios’’!
Aud adesea pe holurile şcolii,
jigniri gratuite între elevi. ,,Eşti aşa prost! ... sau mai urât,, Bă, esti
prost’’. Cine eşti tu, acela care jigneşti şi spui asemenea cuvinte despre un
coleg de-al tău? Ai dreptul să vorbeşti aşa? Vă rog, dragi elevi, fiţi buni
unii cu alţii! Bucuraţi-vă de viaţă şi învăţaţi să vă toleraţi. În lumea
aceasta este loc pentru toată lumea. Jignirile şi violenţa nu sunt metode de a
arată cuiva ,,cât de mult ţii la el’’; dacă îţi displace o persoană, evit-o,
las-o în pace! Dar sfatul meu prietenesc este acela de a te strădui să înveţi să îi accepţi pe fiecare, aşa cum
sunt ei. Mă dor foarte tare ignoranţa,
răutaţile şi intoleranţa...
Nu vreau să fiu profesor, vreau doar
să vă deschid ochii închişi ai sufeltului şi ai minţii. Dragilor, nimeni nu e
perfect, fiecare avem defectele noastre, chiar daca vrem
sau nu să le recunoaştem. Dacă şi altii ne accepta pe noi aşa cum suntem,
atunci şi noi ar trebui să îi acceptăm pe ceilalţi....