Bătălia cărților

George Secaş, clasa a VII-a C

Pentru cei care nu ştiu încă, George Secaş a fost câştigătorul de anul trecut al titlului de “Cititorul anului”, în cadrul concursului organizat de Biblioteca Judeţeană. Anul acesta, ne spune despre experienţa de membru al juriului, în cadrul aceluiaşi concurs.... Felicitări!!!

Acum câteva zile am participat la concursul ,,Bătălia Cărților”, dar nu am fost unul dintre concurenți, ci am fost chiar un membru al juriului! Și am de gând să vă povestesc cum a fost.

Când am ajuns acolo am fost deosebit de încântat să văd că un alt membru al juriului a fost domnul Florin Bican, scriitor clujan (a scris cartea ,,Și v-am spus povestea așa” o carte pe care eu am citit-o acum un an datorită doamnei diriginte Gabriela Pop).

Concursul mi s-a părut mai puțin animat decât cel de anul trecut. Concurenții au fost mai puțini, mai plini de emoții și ceva mai tăcuți decât noi, cei de anul trecut. Pledoariile lor, în schimb, au fost mai aproape de tema concursului-  ,,convinge-mă să citesc”. Au fost câteva discursuri foarte originale. Juriul din care am făcut parte a avut o misiune grea: trebuia să aleagă între nouă concurenți sensibil egali.

Cea mai dezbătută carte a fost ,,Darul lui Jonas” de Lois Lowry. A fost aleasă cartea anului la categoria 11-13 ani. Este o carte despre o lume alb-negru, în care eroul principal nu își găsește locul. Îi lipsesc culorile, adică sentimenele, opțiunile, alegerile. Ceea ce, din punctul meu de vedere salvează această carte este finalul ei: acolo noi, cititorii putem în sfârșit să alegem ceea ce se întâmplă cu Jonas. V-o recomand din suflet celor care nu ați citit-o încă.

Să trecem la concursul nostru. Juriul a fost aproape in unanimitate de acord că premiul cel mare se cuvenea unei fetițe sensibile, probabil o viitoare scriitoare, pe numele ei Mara Torge, care a ales să ne reprezinte universul cărții  ,,Darul lui Jonas” cu ajutorul unor cărți de joc foarte sugestive de la jocul ,,Dix-it”

Am fost întrebat de care parte a baricadei mi-a fost mai ușor: în juriu sau ca și concurent. Am răspuns că îmi este mai ușor să aleg o carte din zece decât un concurent din nouă, 

Mi-aș dori să repet experiența concursului, ca și concurent. îmi place să citesc. Iubesc cărțile și lumea pe care o prezintă fiecare dintre ele. Îmi plac provocările, deci mi-ar plăcea să particip la dezbaterile legate de cărțile citite, alături de cât mai mulți dintre voi.

Am să închei spunând un lucru pe care l-am învățat în acest concurs și care în cazul meu s-a adeverit: citiți, pentru că ,, LECTURA TE FACE ÎNVINGĂTOR!”

Veselie la Hanu' Ancutei

Tokes Robert şi Vasile Mihnea, clasa a VII-a B

La iniţiativa d-nei diriginte Adriana Iacob noi, elevii clasei a VII-B, am încercat să refacem

atmosfera de poveste a celebrului roman “ Hanu Ancuţei” de Mihail Sadoveanu.

 

Unii colegi au reuşit să-şi procure costume populare, pe care le-au purtat cu

mare mândrie,la fel ca d-na dirigintă, Ancuţa noastră. Am avut bucate pe alese,unele

pregătite chiar de colegele noastre, altele gătite de dragile bunici: mălai dulce,

cocoradă(palaneţe), gogoşi, brânză, slănină,pancove, mere, nuci, al căror aspect şi

gust au impresionat pe toţi cei care ne-au trecut pragul în acea zi.

 

 După o masă gustoasă, a venit timpul să spunem poveşti;auzite, văzute sau

inventate, de la bunici, părinţi sau citite în culegeri de folclor.

 

De la orice petrecere românească, nu putea lipsi cântecul.Vedetele au fost aici

colegele noastre, Irina, violonistă şi Raluca, solist vocal. Împreună am cântat

“Deşteaptă-te, române!”, “Morăriţa” şi alte compoziţii folclorice, învăţate la ora de

educaţie muzicală.

 

A fost o atmosferă de veselie şi bucurie, ca în vremurile de demult şi suntem

convinşi că această oră de dirigenţie nu o vom uita niciodată!

                                                         

Proiecte

Era  copy-paste  trebuie să se încheie!

Spunem mereu că ne place să facem proiecte. Dar foarte mulţi încă mai consideră că un proiect este un “copy-paste” de pe primul site ce are vreo legătură cu subiectul în cauză. :-(

Mara Pupeză, din clasa a VIII-a D, vă propune un tip de proiect care conţine toate ingredientele din reţeta câştigătoare.  Câştigătoare a ce? Vă spun  imediat!

Este un film despre lumină, proiect pentru un concurs de fizică (astronomie) pentru care Mara a studiat mai multe surse, a selectat nişte informaţii relevante pentru ea şi ideea ei de proiect. Apoi, a personalizat totul: a jucat un rol, a filmat propriile scene, a tradus un film din engleză şi a înregistrat propria voce peste imaginile originale. Nu a uitat să menţioneze sursele, pentru că dreptul de autor este sfânt....şi nu a uitat că puţin umor poate face diferenţa! Vă invităm să vizionaţi filmuleţul Marei şi să începeţi, de acum, să vă regândiţi proiectele: fiţi inovativi, creativi, selectivi; fiţi o voce originală!

https://www.youtube.com/watch?v=f0xXszyhis8 

Am uitat să spun ce veţi câştiga: o minte deschisă, încredere în voi, înţelegerea lumii în care trăiţi, respect pentru muncă, şansa de a fi între cei  mai buni! Pe lângă astea, oare mai contează o notă de 10?:-) 

Gânduri de adolescent...

Gânduri...

Mălina Mureşan, cls. a VIII-a D

Sunt un fluture venit din amintire...

Pe când sufletul îți era în adormire,

Încercai să cauți începutul

În cheile sfârșitului.

Te-am uitat într-un gând,

Te-ai lăsat purtată de vânt...

Te-am rătăcit printre versuri

Și fără să întrebi nimic,

Te-ai tăvălit în răspunsuri

Și-ai creat simfonii.

Vreau să aprinzi refrenul,

Iar până la sfârșit

Vei arde în flăcări

Și muzica o vei simți.

Festivalul poveştilor

 prof. Dana Muntean

Storyland! Tărâmul poveştilor!
Acolo am hoinărit, timp de trei zile, noi cei din Şcoala “Ion Creangă”, mai precis cei din clasele I-IV, însoţiţi de colegii puţin mai mari din cls. a V-a D, a VII-a B, a VII-a D şi a VIII-a C.

După ce, în prima zi a Festivalului Poveştilor, fiecare clasă primară şi-a ales o poveste preferată şi a încercat să creeze atmosfera specifică ei  în sala de clasă, a urmat  ziua specială în care ne-au încântat invitaţii noştri speciali, povestitori profesionişti: Wajuppa Tossa (Thailanda), Hans Laurens (Danemarca), Jeff Gere (Hawaii), Margaret Read MacDonald (SUA) şi Giorgiana Elena Popan (România).




Am ascultat poveşti cu tâlc, poveşti haioase, poveşti tradiţionale, poveşti  motivaţionale...Am ascultat cea mai scurtă poveste! :-) Ne-am jucat! Am râs! Am invăţat în alt mod! Am aflat ce lume minunată poate să existe între coperţile unei cărţi de poveşti! Am aflat că poveştile pot schimba lumea! Am văzut pasiune, talent, înţelepciune! Şi am văzut mulţi copii fericiţi! Foarte fericiţi!

Pentru cei din clasele a VII-a şi a VIII-a, translatorii din sesiunile de storytelling cu clasele primare,  a fost o experienţă unică, după cum singuri au mărturisit. Un exerciţiu extraordinar de complex de traducere live, expresivitate, joc de rol. Au primit laude binemeritate pentru cunoştinţele lor de limba engleză şi pentru “abilităţile deosebite în a face faţă necunoscutului, neaşteptatului, hazardului”(Hans Laurens).


Mulţumim pentru iniţiativă doamnelor învăţătoare Rodica Istrate si Lavinia Paşca!!!


Iata ce spun cei de la Stiri de Cluj:

http://www.stiridecluj.ro/social/povestile-prind-viata-intr-o-scoala-din-cluj-profesorii-organizeaza-un-festival-inedit-pentru-cei-mici-1

Gânduri de adolescent...

Lumina de aur a toamnei

Alexandra Iuoraș, cls. a VIII-a C

Inflație de frunze. Adieri răcoroase de vânt. Liniște deplină.Parcă de nicăieri răsare o livadă singuratică. Crengile suple ale pomilor solitari se împletesc între ele, formând imense coloane lemnoase. Din când în când, o frunză cade molatec, lăsându-se purtată prin aerul umed, știind că a fost învinsă de toamna prea târzie. S-a pierdut.

Ridic privirea, vrând să uit imaginea dezolantă. Ca o stea a răsărit o lumină imensă, venită de pretutindeni. Gutuile au prins culoarea galbenă a stelei căzătoare, ce s-a sfărâmat în mici cioburi, formând o ploaie de pietre aurii care, cu cât se apropie de pământ, cu atât devin mai aprinse. Parcă plouă cu foc.

Acum, văzduhul e doar o mantie brodată cu fâșii purpurii. Soarele tocmai și-a irosit ultima rază aurită.

A început şcoala!

Zâmbiți, vă rog!

Andra Topan, cls. a VII-a A

Elevii clasei a 7-a B au ,,împărțit în școala noastra zâmbete”. Au confecționat ecusoane vesele cu mesajul: ,,În școala noastră se zâmbește”. Vă recomandăm să faceți si voi asemenea activitați, să împărțiți zâmbete, cu sau fără ecusoane, deoarece sunt foarte speciale. Iată câteva lucruri pe care poate nu le știați.

Zâmbetul este un limbaj al corpului, care reflectă o stare de bine, de fericire și bună dispoziție. De ce este important să zâmbim? Zâmbetul este un adevărat secret al fericirii.

Dacă zâmbești,  vei răspândi în jurul tău o atmosferă plăcută și majoritatea oamenilor îți vor întoarce zâmbetul, ca într-o oglindă.

De asemenea, zâmbetul te face să fii mai vesel,  mai plin de viață și mai optimist. Voi nu vă simțiți mai bine dacă vă zâmbește cineva?

 Si, evident, zâmbetul împiedică depresia și reduce stresul.

Desigur, toate acestea sunt valabile numai zâmbetelor sincere, din inimă, care produc o licărire ochilor, nu celor false, care sunt, de fapt, doar o ridicare a colțurilor gurii.

Vă sfătuim să zimbiți cât mai mult, din inimă, și cu siguranță veți fi mai fericiți și îi veți face și pe cei din jur să se simtă bine!:)

Blog_IT

Anti-plictiseală....
Adrian Sofronovici, cls. a VI-a B


Ești plictisit, și nu știi ce să faci? ”Random Idea”, link-ul aici: www.random-idea.com , este soluția perfectă! Acest site îți dă posibilitatea să afli ce poți face când ești plictisit. Totul este foarte simplu, intri pe site și apeși  butonul ”New Idea” și gata, ai aflat ce poți face! Unele idei sunt ingenioase, unele sunt amuzante și trăsnite, de exemplu: ”Încearcă să prinzi bomboane M&M cu gura!” :)

 

Idea este foarte interesantă, iar dacă nu ai găsit încă nimic pe placul tău, sigur nu vei mai fi plictisit după ce vei citi propunerile amuzante! Cea ce este foarte bine este că a fost creată o aplicație și pentru Android și iPhone!

 

Gânduri de adolescent...

Gânduri de adolescent pentru  Ziua Copilului. Despre minunea copilăriei, frumuseţe adevărată, pace şi înţelegere  între oameni.

Pictor de suflete

Alexandra Iuoraş, cls. a VII-a C

http://api.ning.com/files/

,, Pictează-mi o dorință pe cerul de catifea!” mi-a șoptit o stea, in timp ce veghea deasupra sufletului meu. Ce infantil! Nici măcar pictorii nu ar putea folosi bolta cerească pentru așa ceva. ,, Văzduhul e o pânză prea gingașă pentru o dorință de mare amploare!” i-am răspuns sferei de lumină, ignorând stăruința de care dădea dovadă.
Totuși, acum sunt pregătită. Azi voi picta, însă creația mea nu se va transforma într-un tablou. Sufletele sunt prea complexe pentru a fi schițate. Trebuie învățate ele însele să fie o operă de artă. Din acest motiv, nu îmi voi folosi culorile pigmentate pentru a le da viață. Dimpotrivă, voi folosi praf de sentimente și stropi încărcați de lumina speranței.

În sfârșit, visul meu devine realitate. Mereu am vrut să schimb lumea, mentalitatea, universul. Suntem cu toții niște piese dintr-un mecanism plin de ură, într-un joc de șah în care nu se mai respectă nicio regulă. Nimeni nu mai zâmbește. Nimeni nu face niciun gest frumos. Străzile devin din ce în ce mai monotone, mai pustii. Ne izolăm de oameni, dar și de propria ființă. Trăim doar pentru a supraviețui.

 

Da, aceasta este dorința mea, dorința unui copil care, dintr-o dată, își folosește pensula de la orele de desen pentru a făuri o nouă lume. Și toate acestea sub îndrumarea unei stele, în îmbrățișarea luminii ei.

 

Sufletele trebuie să trăiască în armonie, indiferent de pigmentul corpului în care au fost așezate, indiferent de locul din care provin. Trebuie să fie unice prin iubirea de care dau dovadă, să nu apuce pe calea greșită. Totuși, dacă se va întâmpla acest lucru, voi fi pregătită să le retușez personalitatea căci, un artist, niciodată nu își neglijează capodoperele, iar eu voi fi tolerantă. Greșelile lor le vor face bine. Eu va trebui doar să am răbdare. Fiind copil, e greu să fac asta, mai ales când am atât de multă energie și nerăbdare în inimă!

 

Nu vreau să mă dau bătută, să renunț la o posibilă prietenie între mine și alte ființe străine, diferite ca aspect, dar pline de căldură în interior. Vreau să ajung să îmi cunosc operele de artă. Să vorbim. Să ne împletim caracterele și să formăm un întreg.

 

Zilele trec, iar eu, ei bine, fac același lucru: îmi așez șevaletul alături și dau viață unor noi oameni, unei familii, unei generații, unui popor, unui univers.

  

Am uitat de mine. Dorința este mult mai importantă. Dacă mă voi simți străină în lumea pe care o consider acum un ideal? Poate persoana mea să fure puțină fericire? Probabil că nu. Voi trăi cu satisfacția că am creat pace pentru toți oamenii, pentru toate sufletele care, cândva, erau abandonate.

 

http://www.flashcoo.com/paint

O stea îmi apare în față. Radiază. Își împrăștie razele de lumină în întreaga încăpere plină de ceea ce am realizat în tot acest timp. Jocul de nuanțe mă copleșește. Sunt capturată. Duios, sunt luată  de lângă lumea pe care am încercat să o înfăptuiesc. Ajung în adâncul unei galaxii. E liniște. Prea liniște. Și tăcerea aceasta apăsătoare...

 

Totuși, un ecou prelung se aude din direcția astrului:

 ,, Ți-am cerut să exprimi o dorință. Tu mi-ai pictat un întreg univers.”