Călătorind prin Maramureș

În dimineața primei zile plecarea cu autocarul, era aproximativ ora 5 jumate dimineața. Chiar dacă a fost devreme, nu după mult timp, pe la ora 8, distracția a început. Atmosfera era veselă. Unii cântam, alții povesteam, ne uitam la filme, râdeam sau chiar dormeam.  

În drum spre cazare, ne-am oprit întâi la celebra mocăniță. Era neașteptat de fascinantă. Colorată simplu, dar și simplitatea avea farmecul ei. Când scotea fum era ca în filmele vechi. Ca un nor care se înalță la cer. Tabloul pictat de munții care ne înconjurau era unic, de nemaivăzut. Copacii îmbrăcați în veșminte de culori calde și blânde. Printre ei se iveau mici și rare fracțiuni de stâncă pe care bătea oblic razele soarelui. Drumul era în profunzime urmat de un râu turcoaz transparent. Totul se acorda perfect cromatic. Pe drum am avut și un mic discurs despre mocăniță, dar nu a durat mai mult de cinci minute. Fiecare ne-am petrecut timpul în felul nostru, dar majoritatea povesteam și admiram peisajul. În drumul său a făcut doua opriri, una pentru a lua o gustare, iar a doua, cea mai importantă, ne-a oferit privilegiul să facem un mic traseu sau să luam o masă copioasă privind la alegere un mic spectacol de dans popular susținut de două perechi de dansatori. De asemenea acolo se afla un mic muzeu și o moară de apă. La întoarcere comunicam de pe un geam al mocăniței la altul, a fost tare amuzant.

 

Ne-am continuat drumul spre mănăstirea Bârsana, iar după spre cazare. Am ajuns acolo la începutul apunerii soarelui. Totul era atât de relaxant. Nu era o mănăstire ca oricare alta. Se afla la altitudine. De acolo puteam vedea văi  cu case și copaci.  Avea o grădină imensă cu felurite și multicolore flori. În acel spațiu erau construite trei case și pe lângă ele, o mănăstire și un mic muzeu. Era de-a dreptul splendid. În acea oră de stat acolo, fiecare a făcut ce a dorit, s-a plimbat, a vizitat muzeul, s-a rugat, a pus lumânări, și-a cumpărat suveniruri sau a stat pe banca relaxându-se în atmosfera calmă pe care o dădea mănăstirea. 

A fost o zi grozavă, plină de distracție! 

A doua zi am vizitat Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței anticomuniste de la Sighet şi am rămas uimit la ce orori au fost supuși acei oameni.

După aceea, am mers la Cimitirul Vesel de la Săpânța, un loc foarte amuzant și, deși era un cimitir, era plin de viață. Mi-a rămas întipărit în minte un mesaj scris pe o cruce :„Sub această cruce  grea , zace biata soacră-mea , trei zile de mai trăia , zăceam eu și citea ea”.

 

Mai târziu am vizitat Planetariul de la Baia Mare, unde am fost impresionat de tehnologia cu care s-a proiectat un cer pe tavanul în forma unei jumătăți de sfere goale pe interior .

În a treia și ultima zi am vizitat Casa Memorială „George Coșbuc” unde am văzut patul, hainele și multe alte lucruri deținute de poetul român .

După câteva ore ne-am oprit la unul dintre cele șapte muzee dedicate scriitorului Liviu Rebreanu. Acolo am văzut biroul pe care a fost scris romanul „Ion”, casa părintească a autorului și carul lui Ion și al Anei (doi țărani care au inspirat personajele cu același nume), din roman.

Eu vă sugerez să vizitați aceste locuri, deoarece reprezintă o experiență inedită, plină de istorie şi de frumuseţe. 

Neagu Bogdan, clasa a V–a E

Bădilă Patricia, clasa a VII-a E

 

La pas prin trecut

Pe 23 octombrie 2023, clasa a 8-a D a pornit într-o excursie minunată de trei zile prin județul Hunedoara. 

În prima zi am vizitat mai multe obiective turistice cunoscute, precum Sarmizegetuza Ulpia Traiana, un loc fascinant unde putem observa istoria românilor din cele mai vechi timpuri, dar și Castelul Corvinilor (Huniazilor) care ne-a lăsat cu gura căscată de la început până la sfârșit, am observat arhitectura, modul de lucru al oamenilor, cât și pedepsele pe care aceștia le puteau primi dacă nu respectau legea. 

În a doua zi ne-am oprit la Muzeul Trenulețelor, o încăpere cu o multitudine de trenulețe și mașini în miniatură, dar și orașe și sate legate de căile ferate, organizate pe anotimpuri.

                              

În cele din urmă am făcut o expediție spre Cetatea Devei, un loc bine fortificat și masiv. Deși cu toții eram obosiți, nu ne-am lăsat până când nu am ajuns sus, iar acolo am avut parte de o priveliște minunată a orașului. După ce am coborât, am mers la Aqualand, un ştrand mare, cu tobogane și piscine care mai de care mai interesante. Aici  ne-am distrat şi ne-am relaxat împreună. 

               

 În ultima zi am mers la Arsenal Park, în Oraștie, iar acolo am făcut o mulțime de trasee prin copaci, iar cei mai curajoși dintre noi au sărit de la 35 metri, de pe un turn (Powerfan Jump). Ultima oprire a fost Fabrica de Știință din Turda. Aici am  redescoperit teoreme matematice și nenumărate legi ale fizicii, dar ne-au uimit iluziile optice și experimentele.

                                       

Această excursie a fost una dintre cele mai fascinante și ne bucurăm că am participat.

 Eliza Tegla

Orientare sportivă

 

Marți, în Școala Altfel, am fost cu clasa mea, a 5-a D, în parcul Babeș.  Acolo ne aștepta doamna  Gyongyi Simon de la asociația Watch Out, care promovează orientarea sportivă cu harta. 

Am început cu un joc distractiv -Bum! Apoi am învățat să recunoștem semnele convenționale, să ne orientam după o hartă și să mișcăm harta în timp ce mergem, ca să găsim punctul în care vrem să ajungem. 

                       

După ce am exersat  orientarea pe hărți mici, am făcut echipe și am primit o hartă a parcului, să mergem să găsim posturile- niște steaguri cu numere pe ele.

                 

Echipa mea a înțeles foarte repede cum ar trebui să rotim harta pe traseu ca să găsim steagurile și asta ne-a ajutat să obținem locul 2, un loc foarte bun din perspectiva mea, pentru că era prima dată când făceam asta toți din echipă.

 A fost o experiență de neuitat pentru că a fost distractiv și am putut să comunicăm între colegi în timp ce eram sub presiunea jocului.

Ștefan Hanga, 5D

prof. Dana Muntean

Prin Maramureș

 

Școala Altfel ne-a adus bucuria unei excursii în Maramureș. Câteva momente vrem să vi le împărtășim. 

Drumeția pe traseul din Munții Rodnei a fost o gură de aer proaspăt, cu glume sau discuții filozofice, în care am văzut că natura este superbă atât pe ploaie, cât și pe vreme bună!! 

Doamna profesoara Dezsi ne-a explicat că apa adunată într-un circ glaciar se scurge peste un abrupt calcaros numit ˝Podul Cailor˝, în mai multe trepte, rezultând cea mai inalta cascadă din România.

În Cimitirul Vesel de la Săpânța, printre crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viață, dl. prof. Boar ne-a provocat să găsim anumite personaje, orientându-ne după mesajul scris.

Ultima parte a excursiei a fost o vizită la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, de unde am plecat cu o stare greu de definit. A fost o lecție pe care nu o găsim în manuale, din care am înțeles jertfa și suferința dintr-o perioada încercată a neamului nostru.

Miruna Man - Clasa a 8-a E

Să fie bine!

 

           Vineri și 13! 13 octombrie, înnorat, friguț, ploaie. Oare vremea ne va împiedica? Și noi care aveam atâtea speranțe pentru această zi, deoarece fuseserăm invitați la un eveniment deosebit: conferirea titlului de cetățean de onoare al comunei Tureni actorului Dorel Vișan.

            Spre prânz însă, când am pornit de la școală cu mașina d-nei diriginte Iacob Adriana, a d-nei profesoare Brad Mariana și a d-nei bibliotecar Hinteuaru Laura, soarele începea să ne zâmbească și, ajunși la Mărtinești, ne râdea cu toată fața.

            La resortul „Light House”, aflat pe malul celebrului lac de la Mărtinești, am fost primiți cu bucurie și ospitalitate, am admirat locația, care merită revenire, și am fost invitați să urmărim filmul „Un bulgăre de humă”, în care,  rolul principal, al inegalabilului Ion Creangă, a fost interpretat de maestrul Dorel Vișan. La finalul filmului, acesta s-a apropiat de grupul nostru, în costum alb și o statură impunătoare, ne-a felicitat că i-am fost alături, s-a așezat printre noi pentru o poză memorabilă( pentru noi) și, cu înțelepciunea-i binecunoscută, ne-a povestit lucruri interesante despre film, iar, la final, ne-a îndemnat:” Voi, de-acum și când veți crește, să faceți să fie bine!” 

            Am fost profund emoționați și uimiți că marele actor, de care ne povestise d-na dirigintă, era în fața noastră, ne zâmbea, ne vorbea cu atâta bucurie și se purta cu atâta modestie! Așa să fie oare după ce muncești o viață, te dedici meseriei iubite și ești conștient de valoarea ta?

            Poate, dar de un lucru suntem siguri: această deosebită zi va ramâne mereu în sufletele noastre, alături de îndemnul primit: să facem să fie bine!

           Cei 11 elevi ai clasei a VII-a E, mândri că am fost aleși să ne

                reprezentăm școala, Școala Gimnazială „Ion Creangă”

Excursia olimpicilor

Vizitând vârful Lespezi, care se zărește impunător peste brazii înalți, la o altitudine de 1222m, și Cascada Vălul Miresei, una dintre cele mai frumoase cascade din România, cu cădere de apă de peste 30m, din localitatea Răchițele, am învățat cum să ne orientăm pe un traseu montan, am văzut o parte din Parcul Natural Apuseni, și, bineînțeles, ne-am bucurat de priveliști cu adevărat minunate. Am respirat aer curat, am legat prietenii noi si ne-am revăzut cu foștii noștri colegi, care acum sunt la liceu. 

Au fost prezenți elevi de toate vârstele, din clasa a IV-a pâna în a IX-a. Anturajul a fost unul foarte variat, de la atleți neobosiți la actori talentați, și de la vorbitori de limbi străine la matematicieni pricepuți. Le-am sărbătorit, cu ocazia Zilei Naționale a Educației, și pe doamnele profesoare însoțitoare.

 Cu toții ne-am simțit bine, de la mare la mic, și am trăit împreună o experiență foarte frumoasă.   

 Mulțumim Consiliului Elevilor pentru inițiativă, Asociației Părinților pentru sprijinul acordat al treilea an consecutiv, doamnelor profesoare  care ne-au însoțit, făcând posibilă această excursie, și, nu în ultimul rând, felicitări olimpicilor, și la cât mai multe rezultate bune!

Elena Cristea, 7C