Ariana- scriitoare în limba engleză

Interviu realizat de Mara Miklos, clasa 6E

Pasionată de limba engleză, cărți  desen și lumi imaginare, Ariana Popițan, colega noastră în clasa 6E, este o scriitoare tânără, talentată și bineînțeles, extrem de creativă. Ea își scrie propria carte în limba engleză, plină de aventură și suspans. Astăzi, am decis să îmi duc curiozitatea la un alt nivel și să o întreb pe scriitoarea noastră despre cartea aceasta, dar și despre viața unei scriitoare tinere.

1.De unde ți-a venit inspirația pentru a scrie această carte?

Când eram în clasa a 5-a, îmi plăcea  foarte mult seria de cărți ,,Pisicile Războinice " și am vrut și eu sa scriu o poveste cu pisici, dar nu m-am gândit că voi ajunge așa de departe.

2.Ce cred prietenii tăi despre cartea ta?

Prietenii mei mă suportă J Câteodată le vorbesc despre personaje și le cer părerea despre unele lucruri. Mă ajută să văd cartea și prin ochii altora.

3.Au vreo semnificație personajele din carte?

Am încercat să creez cât mai multe personaje cu povești diverse, cu scopul ca cititorul să se regăsească in unul sau mai multe dintre ele; și eu am un personaj ori două in care mă regăsesc.

4. La aproximativ câte pagini te-ai aștepta să ajungi?

Aș zice că aș vrea aproximativ 250-300 de pagini, dar cred că voi ajunge pe la 180-230 de pagini.

5.Plănuiești să mai scrii cărți de genul acesta?

Da, am în minte o carte pe care aș dori să o scriu, o poveste a două personaje din cartea pe care o scriu deja.

6. Ce alte hobby-uri mai ai?

Eu mai și desenez în timpul liber, si îmi fac ilustrațiile si coperta singură pentru cartea mea. Mai fac si dansuri sportive și merg la concursuri de dans sportiv.

7. Ai vrea să devii o scriitoare ca meserie?

Aș vrea, da, dar cel mai probabil o să mai am o ocupație pe lângă in viitor, o să scriu poate doar în timpul liber.

8. De la câți ani ai început să scrii cărți? 

Când eram în clasele primare, imi plăcea să scriu povești scurte, intr-un caiet pe care încă îl am. Mai am o 'carte', pe care nu am publicat-o, pe care am scris-o in clasa a 3-a sau a 2-a, care nu este prea lungă. Cartea pe care o scriu acum am inceput-o anul trecut școlar în toamnă.

9.Cum te descurci cu scrisul cărții având in vedere și programul școlar (teme, proiecte, teste...)?

Eu scriu de cele mai multe ori în weekend și in vacanțe, dar câteodată mai am timp să scriu și in timpul săptămânii, deși asta se întâmplă destul de rar.

10.Ai vrea să faci o continuare a cărții?

Chiar aș vrea să fac o continuare, și pe asta mă bazez având in vedere firul poveștii, care nu o să poată fi inclus intr-o singură carte. Daca o să am timp, poate o să fac o serie de cărți, ori o trilogie.

11. De ce îți scrii cartea în engleză? Nu este mai greu?

Când citeam "Pisicile Războinice", la un moment dat, nu am mai găsit cărți traduse in română și am început sa citesc pdf-uri in engleză și eventual să ascult audiobook-uri în engleză. Asta m-a inspirat să îmi scriu povestea în engleză. Mie îmi este si destul de ușor să scriu și să mă exprim în engleză 

12. Am putea citi un fragment din  cartea ta? 

Sigur. Ar putea fi acesta:

Caramel suddenly opened her eyes. She had been in the middle of a nice dream. But something woke her up, she didn’t know what until she looked at the people glancing at her and the others.

What’d they want? She tried to get up but realized that there was a major difference. She froze, knowing she wasn’t in that wood cube anymore. She looked around for a bit. At her paws... she didn’t have paws anymore. She had sticks covered with skin now...what were these..? Oh, human legs. And the fur they cover themselves with, too. It was on her arms and torso, also...and feet.

“Uh... hi..” one of the females said. “I-I’m Alexandra.” she added.

Caramel didn’t say anything. She wanted to ask many questions, but didn’t have the words she needed. A low screech rose in the air. Cocoa, or who that human was supposed to be, got up, with her hands and whole body shaking.

Ca și concluzie, putem spune că viața de scriitor nu este ușoară, dar nici imposibilă. Persoanele ca Ariana își găsesc liniștea scriind cărți, lăsând deoparte grijile lumii din exterior, focusându-se pe propria sa lume, unde lucrurile au o semnificație aparte. Felicitări, Ariana și mult succes!

Sasha- campionul nostru la karate

Sasha Deac, din cls.a V-a B, a practicat karate de la vârsta de 4 ani. Este un sport care îl ajută să-și dezvolte încrederea în sine, disciplina și perseverența.

 

A adunat în decursul anilor 80 de medalii, câteva dintre cele mai importante fiind cea de campion mondial, în 2019, cea de multiplu campion național, iar anul acesta, medalia de vicecampion european și mondial.

 

Felicitări, Sasha!! La cât mai multe victorii! Noi suntem mândri de tine!

Joacă verde

La noi, la clasa 4B, în Săptămâna Verde au fost multe activități frumoase, dar una dintre cele mai interesante a fost cea cu profesoara de engleză, Dana Muntean. A fost o activitate deosebită!    

                 

Am avut de realizat un proiect cu titlul "Green city". În ce a constat acest proiect? Am avut la dispoziție aproximativ două ore pentru a realiza o dioramă cu un oraș "verde". Cum adică verde? Este un mod de a spune că este ceva eco: panouri solare, mașini electrice, coșuri diferite de reciclare, piste de biciclete, parcuri cu flori, locuri cu verdeață și copaci, locuri verzi de relaxare, terenuri pentru mișcare în aer liber. Am format echipe și am folosit doar materiale reciclabile: carton, cutii, bețișoare, scobitori, hârtie, mici obiecte.

Mara ne povestește: ”Echipa mea a reușit să creeze un proiect de vis! Era format dintr-un oraș și o pădure plină de vegetație! Aproape 50% din proiect era pădurea. Aceasta a fost făcută din frunze lipite pe polistiren și de jur împrejur erau copaci de carton. Dar nu doar atât, prin pădure erau bucăți de crenguțe care trebuia să dea impresia de mai multă vegetație, de copaci. În adâncul pădurii există un rău pe care eu și colega mea l-am  realizat din panglică albastră și am finisat puțin cu o carioca de aceeași culoare.

 Căsuțele erau așezate foarte bine! Aveam școli, spitale, un centru de reciclare, panouri solare, piste de biciclete, mașini electrice. Ei bine, orașul era despărțit în două de o șosea și o pistă de biciclete. În oraș erau in loc de magazine doar târguri și piețe mari, pline de fructe și legume proaspete.

Lângă oraș am așezat un mic sat. În sătucul de la marginea orașului era o grădină comună și un parc. Am făcut acest sat deoarece credem că la țară există mai puțină poluare, mai multă vegetație și toate lucrurile sunt mai naturale. Ne-am gândit că e bine să încurajăm oamenii de la oraș să încerce să întemeieze gospodării la țară. Să vadă cum e să lucrezi și să simți cum este să termini un nou proiect la care ai lucrat mult, să redescopere viață la țară!

 Atât a fost proiectul nostru! Această idee de activitate e originală și minunată! Mulțumim, Miss! Și felicitări, echipă, că am reușit să realizăm un proiect așa frumos și detaliat!”

Selena Ilinca, Mara Șoimușan, clasa 4B