O excursie cu aromă de istorie și artă

 

Așa a început totul: cu un traseu bine stabilit și plin de obiective istorice și culturale, sub îndrumarea doamnelor profesoare Gabriela Pop, Daniela Cistelecan, Mariana Brad și Carmen Prigoană. Cum altfel putea fi o excursie în Cetatea eternă și în vechile așezări ale Italiei, pline de cultură?

Am pornit din Cluj cu noaptea în cap ca să nu pierdem nicio secundă din această călătorie. La ora 3 dimineața eram cu toții adunați, plini de entuziasm, în fața autocarului, nerăbdători să pornim în marea aventură de final de clasa a 7-a pentru majoritatea dintre noi, în timp ce pentru alții avea să fie ultima excursie alături de colegii și de profesorii din gimnaziu.

După multe ore de mers, unele dintre ele cu ochii lipiți de somn, am ajuns în Ljubljana, un oraș care își poartă încă parfumul medieval care se răspândește de la Castelul reședință a Ducilor de Carintia spre Podul Triplu, Podul Dragonului, Fântâna  celor trei râuri ale Cranoliei.

Ne-am dezmorțit după un drum destul de obositor, iar apoi, încărcați de energie, am pornit mai departe.

Parfum de carnaval 

Seara ne-a prins pe malul mării, Lido di Jesolo, un orășel plin de farmec și învăluit în briză și în sunetul valurilor Mării Adriatice, fiind poarta noastră de intrare în Italia. Am petrecut prima seară împreună și nimănui nu-i ardea de somn, deși eram cu toții obosiți după o zi care parcă nu se mai termina. Ne-am încărcat bateriile doar cât să putem porni dis-de-dimineață spre cetatea măștilor și a carnavalurilor.

Veneția. Oprirea mult așteptată, cetatea carnavalurilor medievale și a bijuteriilor din sticlă, ne-a întâmpinat cu foșnetul vâslelor gondolelor și romantismul clădirilor de cărămidă veche.

Autocarul a fost dat imediat uitării și ne-am înghesuit cu toții în vaporetto care ne-a servit drept mijloc de transport prin frumoasa Veneție. Am admirat podurile care se aruncau ca niște arcuri peste canalele ce țin loc de străzi, pline de romantismul lecțiilor de istorie și al filmelor despre Epoca Medievală.

Palatul Dogilor și Campanilla ne-au impresionat prin măreția lor, iar Piața San Marco a avut darul de a ne umple de energia miilor de oameni care îi admirau relaxați și veseli frumusețile.

Cu siguranță ar mai fi fost multe de vizitat, însă Cetatea eternă ne aștepta deja.

 

Orașul celor șapte coline

Am înțeles imediat ce a stârnit rivalitatea dintre Romulus și Remus și de ce orașul întemeiat pe malurile Tibrului a ajuns să fie considerat Caput mundi (capitala lumii). Roma ne-a întâmpinat cu toată măreția celor 3 milenii de istorie. Am ajuns aici în 28 aprilie, la o săptămână după ziua de naștere a Orașului celor șapte coline (înființat în 21 aprilie 753 î.Hr.). Am vizitat Colosseumul - arena gladiatorilor, Arcul lui Constantin, Biserica Sfântului Petru în lanțuri, Columna lui Traian, Capitoliul, Panteonul, Palatul Quirinal, Piața di Spagna, Forumul roman, Basilica Sf. Petru și Muzeele Vaticanului. Am aruncat monede și ne-am pus dorințe la Fontana di Trevi.

După două nopți și o zi întreagă de plimbare prin capitala Italiei, am pornit mai departe în călătoria noastră.

        

 Bologna, ultima stație Ultima oprire a excursiei era la Bologna. Am ajuns aici încărcați de parfumul Romei, dar Bologna ne-a așteptat cu surprize. Un oraș plin de viață, dar și de istorie. Un oraș care îmbină aglomerația piețelor largi cu liniștea străduțelor înguste și pietruite, pe care abia dacă încap doi oameni. Un oraș în care întâlnești la tot pasul artiști, restaurante cochete și obiective istorice.

Am văzut Piața Maggiore și Centrul vechi, Piazza del Nettuno, Biblioteca Salabrosa, Le due Torri, Palazzo Comunale și Domul din Bologna.

După atâta istorie, eram pregătiți să pornim spre casă. Eram obosiți, dar cu bateriile încărcate. Legasem prietenii noi, le reparasem pe cele mai puțin solide și ajunsesem să ne cunoaștem mai bine, să ne bucurăm din plin de timpul petrecut împreună.

La final, probabil că titlul acestui articol ar fi trebui să fie O excursie cu aromă de istorie, artă și prietenie.

 Patricia Ioana Irimieș

Clasa a VII-a D

Katana

Numele meu este Zoran Pongrac  și sunt elev în clasa a V-a E. Am descoperit că am o pasiune pentru Săbiile japoneze - Katana.

De mai bine de un  an am devenit Kohai (învățăcel) la o școală de arte marțiale unde învăț Kenjitsu (scrimă japoneză).

Îmi place foarte mult și particip cu entuziasm la lecții. 

Sper ca și alți copii din școală să devină pasionați de aceasta artă.

Ariana- scriitoare în limba engleză

Interviu realizat de Mara Miklos, clasa 6E

Pasionată de limba engleză, cărți  desen și lumi imaginare, Ariana Popițan, colega noastră în clasa 6E, este o scriitoare tânără, talentată și bineînțeles, extrem de creativă. Ea își scrie propria carte în limba engleză, plină de aventură și suspans. Astăzi, am decis să îmi duc curiozitatea la un alt nivel și să o întreb pe scriitoarea noastră despre cartea aceasta, dar și despre viața unei scriitoare tinere.

1.De unde ți-a venit inspirația pentru a scrie această carte?

Când eram în clasa a 5-a, îmi plăcea  foarte mult seria de cărți ,,Pisicile Războinice " și am vrut și eu sa scriu o poveste cu pisici, dar nu m-am gândit că voi ajunge așa de departe.

2.Ce cred prietenii tăi despre cartea ta?

Prietenii mei mă suportă J Câteodată le vorbesc despre personaje și le cer părerea despre unele lucruri. Mă ajută să văd cartea și prin ochii altora.

3.Au vreo semnificație personajele din carte?

Am încercat să creez cât mai multe personaje cu povești diverse, cu scopul ca cititorul să se regăsească in unul sau mai multe dintre ele; și eu am un personaj ori două in care mă regăsesc.

4. La aproximativ câte pagini te-ai aștepta să ajungi?

Aș zice că aș vrea aproximativ 250-300 de pagini, dar cred că voi ajunge pe la 180-230 de pagini.

5.Plănuiești să mai scrii cărți de genul acesta?

Da, am în minte o carte pe care aș dori să o scriu, o poveste a două personaje din cartea pe care o scriu deja.

6. Ce alte hobby-uri mai ai?

Eu mai și desenez în timpul liber, si îmi fac ilustrațiile si coperta singură pentru cartea mea. Mai fac si dansuri sportive și merg la concursuri de dans sportiv.

7. Ai vrea să devii o scriitoare ca meserie?

Aș vrea, da, dar cel mai probabil o să mai am o ocupație pe lângă in viitor, o să scriu poate doar în timpul liber.

8. De la câți ani ai început să scrii cărți? 

Când eram în clasele primare, imi plăcea să scriu povești scurte, intr-un caiet pe care încă îl am. Mai am o 'carte', pe care nu am publicat-o, pe care am scris-o in clasa a 3-a sau a 2-a, care nu este prea lungă. Cartea pe care o scriu acum am inceput-o anul trecut școlar în toamnă.

9.Cum te descurci cu scrisul cărții având in vedere și programul școlar (teme, proiecte, teste...)?

Eu scriu de cele mai multe ori în weekend și in vacanțe, dar câteodată mai am timp să scriu și in timpul săptămânii, deși asta se întâmplă destul de rar.

10.Ai vrea să faci o continuare a cărții?

Chiar aș vrea să fac o continuare, și pe asta mă bazez având in vedere firul poveștii, care nu o să poată fi inclus intr-o singură carte. Daca o să am timp, poate o să fac o serie de cărți, ori o trilogie.

11. De ce îți scrii cartea în engleză? Nu este mai greu?

Când citeam "Pisicile Războinice", la un moment dat, nu am mai găsit cărți traduse in română și am început sa citesc pdf-uri in engleză și eventual să ascult audiobook-uri în engleză. Asta m-a inspirat să îmi scriu povestea în engleză. Mie îmi este si destul de ușor să scriu și să mă exprim în engleză 

12. Am putea citi un fragment din  cartea ta? 

Sigur. Ar putea fi acesta:

Caramel suddenly opened her eyes. She had been in the middle of a nice dream. But something woke her up, she didn’t know what until she looked at the people glancing at her and the others.

What’d they want? She tried to get up but realized that there was a major difference. She froze, knowing she wasn’t in that wood cube anymore. She looked around for a bit. At her paws... she didn’t have paws anymore. She had sticks covered with skin now...what were these..? Oh, human legs. And the fur they cover themselves with, too. It was on her arms and torso, also...and feet.

“Uh... hi..” one of the females said. “I-I’m Alexandra.” she added.

Caramel didn’t say anything. She wanted to ask many questions, but didn’t have the words she needed. A low screech rose in the air. Cocoa, or who that human was supposed to be, got up, with her hands and whole body shaking.

Ca și concluzie, putem spune că viața de scriitor nu este ușoară, dar nici imposibilă. Persoanele ca Ariana își găsesc liniștea scriind cărți, lăsând deoparte grijile lumii din exterior, focusându-se pe propria sa lume, unde lucrurile au o semnificație aparte. Felicitări, Ariana și mult succes!

Sasha- campionul nostru la karate

Sasha Deac, din cls.a V-a B, a practicat karate de la vârsta de 4 ani. Este un sport care îl ajută să-și dezvolte încrederea în sine, disciplina și perseverența.

 

A adunat în decursul anilor 80 de medalii, câteva dintre cele mai importante fiind cea de campion mondial, în 2019, cea de multiplu campion național, iar anul acesta, medalia de vicecampion european și mondial.

 

Felicitări, Sasha!! La cât mai multe victorii! Noi suntem mândri de tine!

Joacă verde

La noi, la clasa 4B, în Săptămâna Verde au fost multe activități frumoase, dar una dintre cele mai interesante a fost cea cu profesoara de engleză, Dana Muntean. A fost o activitate deosebită!    

                 

Am avut de realizat un proiect cu titlul "Green city". În ce a constat acest proiect? Am avut la dispoziție aproximativ două ore pentru a realiza o dioramă cu un oraș "verde". Cum adică verde? Este un mod de a spune că este ceva eco: panouri solare, mașini electrice, coșuri diferite de reciclare, piste de biciclete, parcuri cu flori, locuri cu verdeață și copaci, locuri verzi de relaxare, terenuri pentru mișcare în aer liber. Am format echipe și am folosit doar materiale reciclabile: carton, cutii, bețișoare, scobitori, hârtie, mici obiecte.

Mara ne povestește: ”Echipa mea a reușit să creeze un proiect de vis! Era format dintr-un oraș și o pădure plină de vegetație! Aproape 50% din proiect era pădurea. Aceasta a fost făcută din frunze lipite pe polistiren și de jur împrejur erau copaci de carton. Dar nu doar atât, prin pădure erau bucăți de crenguțe care trebuia să dea impresia de mai multă vegetație, de copaci. În adâncul pădurii există un rău pe care eu și colega mea l-am  realizat din panglică albastră și am finisat puțin cu o carioca de aceeași culoare.

 Căsuțele erau așezate foarte bine! Aveam școli, spitale, un centru de reciclare, panouri solare, piste de biciclete, mașini electrice. Ei bine, orașul era despărțit în două de o șosea și o pistă de biciclete. În oraș erau in loc de magazine doar târguri și piețe mari, pline de fructe și legume proaspete.

Lângă oraș am așezat un mic sat. În sătucul de la marginea orașului era o grădină comună și un parc. Am făcut acest sat deoarece credem că la țară există mai puțină poluare, mai multă vegetație și toate lucrurile sunt mai naturale. Ne-am gândit că e bine să încurajăm oamenii de la oraș să încerce să întemeieze gospodării la țară. Să vadă cum e să lucrezi și să simți cum este să termini un nou proiect la care ai lucrat mult, să redescopere viață la țară!

 Atât a fost proiectul nostru! Această idee de activitate e originală și minunată! Mulțumim, Miss! Și felicitări, echipă, că am reușit să realizăm un proiect așa frumos și detaliat!”

Selena Ilinca, Mara Șoimușan, clasa 4B

Lectura ca putere supremă

Dragostea de lectură se cultivă. Se crește cu grijă, pas cu pas, până ajunge la maturitate. Și atunci devine putere. O putere pe care o au doar cei care au rezistat până aici, care au avut răbdarea de a se dezvolta prin pasiunea lor.

           Câțiva dintre cei mai pasionați cititori din clasele a VII-a și a VIII-a ale școlii noastre au participat, marți 23 aprilie 2024, sub îndrumarea doamnei profesoare Daniela Cistelecan, la o dezbatere pe teme literare și istorice găzduită de Liceul Teoretic Avram Iancu din Cluj-Napoca, în cadrul proiectului județean - „Toți egali, dar diferiți! Holocaust lessons for today” înscris în C.A.E.J 2024, aprobat de I.S.J. Cluj cu nr. 11 368/1/29.11.2023 la poziția 45.

Am avut  ocazia de a ne cunoaște, de a întâlni alți cititori pasionați ca noi, din alte școli clujene, dar mai mult decât orice, am avut șansa de a ne împărtăși impresiile asupra unor cărți care pot fi adevărate lecții de istorie, de curaj și perseverență pentru oricine. E vorba despre Hoțul de cărți, un  roman al autorului Markus Zusak, care abordează teme ale vieții de zi cu zi din Germania nazistă, evenimentele fiind relatate de însăși Moartea, ceea ce face povestirea originală și neobișnuită, dar și despre Jurnalul Annei Frank, scris de aceasta chiar din ”boxa” unde era captivă.

Acțiunea romanului Hoțul de cărți se desfășoară în Germania nazistă și are în centru povestea lui Liesel Meminger, o fată de vârsta noastră, adoptată de o familie de la marginea Münchenului. Aceasta ajunge nu doar să-și descopere pasiunea pentru citit, dar și să fure cărți din diverse locuri și cu diverse ocazii, inclusiv de la procesiunile de ardere a cărților de către naziști, transformând furtul de cărți într-un act de răzvrătire, dar și o încercare de salvare a cărților și a culturii. Liesel se transformă astfel dintr-un copil obișnuit, dar greu încercat de viață, într-un erou, într-un model pentru oricare dintre noi: un copil care ne învață că un popor fără cultură e victimă sigură și doar cei curajoși pot supraviețui, la fel cum popoarele lipsite de cultură sunt sortite să dispară sub asediul celor mai puternici. Liesel ne demonstrează cum dragostea pentru lectură, pentru cărți îți oferă puteri nebănuite și poate ajunge să-ți salveze viața.

La rândul său, Jurnalul Annei Frank ne prezintă povestea cutremurătoare a unei fete evreice aflate tot la vârsta de 13 ani, dar închisă în lagărele naziste în timpul Holocaustului. Adolescenta începe să-și scrie jurnalul în anul 1942, când familia ei se ascunde în Amsterdam și trăiește timp de doi ani într-o anexă secretă, în frică, teroare și izolare. Jurnalul prezintă temerile, speranțele și visurile tinerei evreice, oferind o perspectivă emoționantă asupra vieții și a luptei pentru supraviețuire. În anul 1944, familia Annei Frank este descoperită și trimisă în lagărele de concentrare, iar fata moare în lagărul de la Auschwitz în 1945, lăsând jurnalul ca o mărturie a luptei disperate în fața răului și ca un document esențial al istoriei omenirii secolului XX.

Dezbaterea organizată la Liceul Teoretic „Avram Iancu” din Cluj-Napoca în colaborare cu Școala Gimnazială ”Ion Creangă” din Cluj-Napoca, ne-a dat nouă ocazia să înțelegem perspectiva celorlalți asupra celor două cărți, să o prezentăm pe a noastră și astfel, fiecare dintre noi și-a îmbogățit propria experienă literară cu a celorlalți.

Patricia Ioana Irimieș, clasa a VII-a D

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Natură și prietenie

În excursie la Grădina Zmeilor și Porolissum

Într-o zi din săptămâna ,,Școala altfel " am fost cu colegii mei din clasa 5D și doamna dirigintă la Grădina Zmeilor. Drumul a fost lung .Când am ajuns, am facut o mică pauză și după aceea a început călătoria.

       

Am intrat cu toții in pădure. Am mers o vreme pe o potecă acoperită cu frunze colorate până la un foișor de unde se vedea o priveliște foarte frumoasă . 

                            

Acum traseul era puțin mai dificil . Trebuia să avem grijă să nu alunecăm și să nu ne grăbim.  Noi urmăream traseul care era marcat cu un cerc roșu. La coborâre, pe o pantă mai dificilă, ne-am ajutat unul pe celălalt și am avut grijă de cei din jur. Doamna dirigintă a fost foarte mândră de noi!

După ceva timp a început să plouă, dar, din fericire ploaia nu a durat mult.  Am văzut o peșteră mare. A fost interesant să intrăm in ea. Apoi, înaintând pe traseu, am văzut cu toții niste ,,Zmei " . Acești Zmei erau de fapt niste pietre gigantice. Ele s-au format în milioane de ani și erau spectaculoase.  Când le-am văzut, unii dintre noi, inclusiv eu, am început să ne cățărăm pe ele. Era foarte amuzant. Mai aveam puțin de mers până ajungeam înapoi la autocar. Priveliștile erau foarte frumoase . Dacă ar trebui sa dau o notă peisajului, aș da 10, cu siguranță. Din fericire poteca nu era alunecoasă și ne-am putut bucura de o drumeție minunată.

Când am ajuns din nou la autocar ne-am cumpărat plăcinte de la un mic stand de lângă. Plăcintele Zmeilor!

Apoi am mers la Porolissum, nu departe de Zalău, în județul Sălaj. Acolo am văzut ruinele unui castru roman: multe case, clădiri militare, turnuri și chiar un amfiteatru. 

Știați că în anul 106 d.C., la începutul celui de-al doilea război împotriva dacilor, împăratul roman Traian a înființat un punct fortificat pe locul orașului, pentru a apăra principalul loc de trecere prin Munții Carpați? Acesta s-a dezvoltat mult apoi, devenind, în 124 , capitala provinciei romane Dacia Porolissensis.

Când am ajuns in amfiteatru am stat acolo să ne jucăm. A venit cu noi și o fostă elevă a doamnei diriginte,  Didi. Ea ne-a arătat diferite jocuri cum ar fi  Ninja, unde trebuia să atingi pe cineva pe mână și să te ferești.  În alt joc, în echipe, trebuia să “furăm” o sticlă de apă fie ducându-ne în cârcă unul pe altul, fie transportându-ne cu “scăunelul”. A fost distracție pe cinste! Am jucat și ,,Capra", un joc al copilăriei și mulți dintre noi, care nu știam jocul, au reușit să o sară totuși, cu ajutorul colegilor.

 

După aceea, ne-am întors la autocar și apoi acasă. A fost o experiență minunată și amuzantă, pe care nu am să o uit niciodată.

Amalia Mihăilă, clasa 5D